Mici alpiniști. Pești cât o pastă ziti escaladează o cascadă uriașă

Lumea a aplaudat când Alex Honnold a escaladat fără corzi de siguranță un zgârie-nori cu 101 etaje din Taipei. Dar haideți să ne adunăm cu toții, public nestatornic, pentru a-l aclama pe noul campion al escaladei libere: peștele shellear, care are aproximativ dimensiunea unei paste ziti și poate urca o cascadă înaltă de 15 metri!

Cascada Luvilombo, înaltă de 15 metri, reprezintă provocarea supremă pentru micii pești numiți shellear, care încearcă să o escaladeze.

În timpul marilor inundații, mii de astfel de pești minusculi se adună la cascada Luvilombo, în bazinul superior al fluviului Congo, pentru a întreprinde o migrație verticală neobișnuită, descrisă pentru prima dată în revista Scientific Reports.

La apus, peștii se apropie de zona de stropire — porțiunile umede de pe ambele laturi ale curentului principal al cascadei — și își lipesc înotătoarele de peretele vertical de stâncă. Înotătoarele sunt acoperite cu ceea ce Kiwele Mutambala Pacifique, autorul principal al studiului și doctorand la Universitatea din Lubumbashi, în Republica Democrată Congo, numește petit crochet (în franceză, „cârlige mici”). Aceste structuri microscopice, alcătuite dintr-o singură celulă, îi oferă peștelui aderența necesară, explică el.

Apoi, printr-o mișcare a cozii, „e ca și cum peștele ar înota, dar pe verticală”, spune cercetătorul. „E ceva de neimaginat.”

Cum poate un pește atât de mic să urce pe verticală o distanță care, raportată la dimensiunile corpului său, este cu 50% mai mare decât înălțimea zgârie-norului escaladat de Honnold? În acest caz, făcând o mulțime de pauze. Peștii shellear înaintează în reprize scurte, presărate cu opriri de mai puțin de un minut și pauze mai lungi, de aproximativ o oră, ori de câte ori ajung la o proeminență a stâncii pe care își pot odihni capul. Întreaga călătorie durează aproximativ zece ore, iar „cea mai mare parte a acestui timp este, de fapt, timp de odihnă”, spune Emmanuel Vreven, ihtiolog la Muzeul Regal al Africii Centrale din Belgia și coautor al studiului. „Unii pești cad în timpul ascensiunii și trebuie să o ia de la capăt.”

Este limpede că peștii shellear sunt foarte motivați să escaladeze cascada. Oamenii de știință nu știu însă cu siguranță dacă această călătorie îi ajută să scape de prădătorii de la baza cascadei sau dacă urcă în căutarea unui partener ori a hranei din amonte.

Este „fabulos” să vezi un pește folosind asemenea „amplificatori ai frecării”, precum aceste cârlige, pentru a se agăța de stânci și a se cățăra, spune Adam Summers, biolog la Universitatea din Washington, care studiază adaptările neobișnuite ale peștilor și nu a participat la cercetare. Alte specii, precum peștii-lipitori, printre preferații lui Summers de multă vreme, folosesc ventuze pentru a se fixa de stânci. (De altfel, un număr din aprilie 1913 al revistei Scientific American include un articol despre un somn sud-american care utiliza ventuzele într-un mod asemănător.) Totuși, acest truc bazat pe frecare funcționează, cel mai probabil, în cazul peștilor shellear numai datorită dimensiunilor lor minuscule. De fapt, autorii studiului au observat că exemplarele mai mari rămân în urmă la cascada Luvilombo.

Cercetătorii speră că performanțele atletice ale peștilor shellear vor contribui la dezvoltarea ecoturismului dedicat faunei africane. Cei care pleacă în safari sunt adesea prea preocupați de așa-numitele „Cinci Mari” animale de vânat — lei, leoparzi, rinoceri, elefanți și bivoli. „Dar există lucruri uimitoare de văzut și în lumea peștilor mici”, spune Vreven.

O amibă care își mănâncă prada ca o bufniță

O amibă nou-descoperită își mănâncă prada ca nici un alt protist, învăluind victima și lăsând în urmă doar învelișul gol, relatează oamenii de știință în numărul din august al revistei Ecology and Evolution. ... Read more

Coralii ripostează

Deși sunt ancorați într-un loc, coralii au propriile lor trucuri pentru a supraviețui încălzirii oceanului. Adânc sub suprafața părții tropicale estice a Oceanului Pacific se întinde o lume orbitoare — recifuri de corali ondulatorii, colorate în nuanțe vii datorită algelor fotosintetice de la care coralii își obțin energia. Dar la începutul anilor 1980, „valul de căldură” subacvatic provocat de fenomenul climatic El Niño a dus la o albire în masă fără precedent: peste 90 la sută dintre corali s-au albit, ca și cum ar fi fost lipsiți de viață. Algele — care trăiseră milioane de ani în corpul gazdelor lor de corali — nu au mai putut suporta o asemenea conviețuire. ... Read more