Coralii ripostează

Categorie: Cnidaria Data (publicată): 06-05-2026 8:57;

Deși sunt ancorați într-un loc, coralii au propriile lor trucuri pentru a supraviețui încălzirii oceanului. Adânc sub suprafața părții tropicale estice a Oceanului Pacific se întinde o lume orbitoare — recifuri de corali ondulatorii, colorate în nuanțe vii datorită algelor fotosintetice de la care coralii își obțin energia. Dar la începutul anilor 1980, „valul de căldură” subacvatic provocat de fenomenul climatic El Niño a dus la o albire în masă fără precedent: peste 90 la sută dintre corali s-au albit, ca și cum ar fi fost lipsiți de viață. Algele — care trăiseră milioane de ani în corpul gazdelor lor de corali — nu au mai putut suporta o asemenea conviețuire.

Mulți corali găsesc modalități surprinzător de ingenioase de a face față pericolelor mărilor tot mai calde.

Episoadele puternice El Niño au încălzit din nou aceste ape la sfârșitul anilor 1990, iar apoi în 2015–2016, dar oamenii de știință au observat că recifurile nu au mai suferit la fel de catastrofal ca prima dată. Scufundându-se după ultimul eveniment, biologul marin de la Universitatea din Miami, Ana Palacio, a remarcat că unii corali păreau să reziste albirii sau să se refacă după aceasta. Poate, s-a gândit ea, au reușit să se adapteze.

Majoritatea coralilor adulți sunt fixați permanent de recifurile pe care ei înșiși le construiesc. Nu pot înota spre ape mai reci — și tocmai de aceea sunt deosebit de vulnerabili în fața schimbărilor climatice. Și totuși, coralii sunt surprinzător de rezistenți, iar oamenii de știință înțeleg din ce în ce mai clar cum anume se adaptează. Unele specii își schimbă „chiriașii” — algele simbiotice — cu altele mai rezistente la căldură. Altele folosesc șiruri de cili microscopici pentru a se „ventila”, eliminând excesul de oxigen nociv produs de algele stresate. Iar unii corali tineri chiar își remodelează propriul metabolism pentru a rezista în apele calde. Cercetătorii speră să utilizeze aceste mecanisme naturale în lupta pentru conservarea recifurilor — structurile de susținere ale unor întregi ecosisteme.

Când Palacio și echipa ei au studiat recifurile după valul de căldură din 2015–2016, au descoperit că coralii din genul Pocillopora — principalii constructori de recifuri din partea tropicală estică a Pacificului — păreau să fi scăpat de algele obișnuite și să fi „găzduit” alte specii, mai tolerante la temperaturi ridicate.

„Pe măsură ce apa devine tot mai caldă, ei încep să-și modifice comunitatea de alge și se asociază tot mai des cu simbiontul termorezistent Durusdinium glynnii”, explică Palacio. Numele acestei specii provine din latinescul durus — „dur”, „rezistent”. În mod obișnuit, algele simbiotice eliberează cantități toxice de oxigen în condiții de căldură, iar coralii sunt nevoiți să le alunge. Însă Durusdinium menține acest nivel în limite acceptabile.

Totuși, coralii nu se bazează întotdeauna pe partenerele lor alge. Uneori iau lucrurile, dacă se poate spune așa, în propriile „mâini”. Șirurile de cili — fire minuscule de pe suprafața corpului — funcționează ca un sistem personal de ventilație, împingând excesul de oxigen acolo unde acesta lipsește.

În 2022, biologii marini César O. Pacherres și Sören Ahmerkamp (pe atunci la Universitatea din Bremen) au demonstrat că acești cili care bat rapid creează vârtejuri microscopice în apă, antrenând oxigenul și împiedicându-l să se acumuleze periculos într-un singur loc. Un astfel de sistem există la toți coralii, dar intensitatea cu care este folosit diferă de la o specie la alta. Acum, cercetătorii vor să afle dacă recifurile deosebit de vulnerabile — de exemplu, cele din Marea Barieră de Corali — accelerează mișcarea cililor ca răspuns la creșterea temperaturii.

Și totuși, coralii nu sunt mereu ancorați într-un loc. Larvele lor plutesc liber în ocean înainte de a se fixa pe fund — iar acest lucru oferă speciilor șansa de a se deplasa spre zone mai favorabile sau de a răspândi genele care asigură rezistența la căldură. Tocmai de aceea, biologul marin Ariana Huffmyer de la Universitatea din Washington acordă o atenție deosebită modului în care coralii tineri se adaptează la căldură. Recent, ea și colegii săi de la Institutul de Biologie Marină din Hawaii au demonstrat că larvele de corali, chiar și după doar trei zile petrecute în apă caldă, sunt capabile să-și modifice metabolismul pentru a rezista stresului termic și a evita albirea.

În condiții normale, coralii furnizează algelor lor o cantitate mică de azot, iar în schimb primesc carbon — sursa de energie. „Pentru a menține viața algelor și, în același timp, a asigura gazda cu substanțele necesare, între ele există un sistem nutrițional extrem de fin și complex”, spune Huffmyer. Însă, în condiții de stres, coralii încep să producă prea mult azot. Acest lucru determină algele să se dividă accelerat, acumulând carbon și fără a-l mai împărți cu gazda. Huffmyer a descoperit că tinerii corali care au trecut printr-o expunere scurtă la căldură „învață” să rețină excesul de azot și să nu-l transmită algelor, păstrând astfel o simbioză stabilă.

Pacherres avertizează însă că orice adaptare are o limită. „Ei au instrumente pentru a face față anumitor condiții, dar dincolo de această graniță sunt neputincioși. De exemplu, dacă ne este cald, transpirăm. Dar dacă devine prea cald, murim. La un moment dat, doar transpirația nu mai este suficientă”, spune el.

Și totuși, toate mecanismele care îi ajută pe corali să suporte căldura le oferă oamenilor de știință speranță. Deosebit de importanți sunt coralii tineri capabili să reziste la stres: ei se deplasează între recifuri și pot răspândi genele rezistente la căldură. „Larvele de pe astfel de recifuri sunt deja, într-o anumită măsură, adaptate la temperaturile în creștere și trebuie să le protejăm — pentru că în ele se află viitorul”, spune specialistul în conservare Madhavi Colton de la organizația Coral Reef Alliance.

Adaptările naturale ale coralilor pot fi folosite și în măsuri directe de protecție — de exemplu, pentru a „căli” coralii în pepiniere înainte de a-i readuce pe recifuri. „Trebuie să cultivăm coralii care au șanse mai mari să supraviețuiască, nu pe cei care deja au murit”, subliniază Palacio. Dacă se va reuși încurajarea coralilor să accepte alge mai rezistente la căldură sau activarea genelor care îi ajută să facă față stresului termic, șansele lor de a supraviețui viitoarelor „valuri de căldură” oceanice vor crește semnificativ.

„Când te scufunzi și vezi un recif sănătos, plin de corali strălucitori… simți aproape o euforie, de parcă ai fi pătruns într-o altă lume, subacvatică”, spune Huffmyer. „Și cu atât mai greu este să te întorci acolo după albire și să-l vezi mort. Dar tocmai asta îți dă putere — să folosești tot ce știi și iubești pentru a încerca să ajuți.”

Sursă: Rohini Subrahmanayam, Scientific American Nr. 332, martie 2025.

Categorie:

Cnidaria

Comentarii:

Nu există comentarii. Fii primul